Atlasul valorilor românilor: încrederea în oameni
Data postării: Dec 30, 2020 8:58:11 AM
Atlasul Valorilor Românilor reprezintă un volum adresat deopotrivă publicului larg și celui academic. Cartea va apărea zilele acestea la Editura Presa Universitară Clujeană, în coordonarea lui Bogdan Voicu, Horațiu Rusu și Claudiu Tufiș. Ea constituie materializarea unui efort colectiv, ce reunește autori din ICCV, ULBS, UB, UBB, UVT, SNSPA și UAIC. Adică de la București, Sibiu, Cluj, Timișoara, Iași.
Textele exploatează date provenite din sondajele valorilor realizate în ultimii 30 de ani în România și sunt scrise într-un limbaj accesibil, documentând starea curentă a României și dinamica acesteia în perioada postcomunistă.
Ca preambul la apariția volumului, oferim secvențe din capitolele sale.
Această postare reproduce un grafic si discuția de final din capitolul lui Bogdan Voicu despre încrederea în oameni.
Figura 12. Dinamica încrederii românilor în oameni
Sursa: calcule proprii pe bazele de date românești ale EVS/WVS 1993, 1999, 2018, EVS 2008 si WVS 2005, 2012.
Au trecut 25 de ani de la primul sondaj al valorilor în România. Căutăm încrederea în continuare. Pentru că nu avem încredere în oameni, nici nu ne batem capul să discutăm cu ei. Dimpotrivă, îi definim drept dușmani, că așa e mai simplu. Politicienii vorbesc fiecare pe limba sa, acuzând de toate cele pe cei din partidele adverse. Apoi se mută liniștiți de la un partid la altul, fac o cumetrie cu cel din partidul advers, susțin primarul care le dă un contract, chiar dacă e din altă parte, și nu generează nici un program politic. Toate sunt semne că de fapt nu există dușmani, ci doar lipsa de obișnuință de a comunica, de a-i accepta pe alții. Lipsa de încredere.
România nu este o țară de pe Marte. Am scris atât de des acest lucru încât nu îmi vine a crede că încă îl mai scriu. Noroc că nu am vreun fan, altfel m-aș trezi că hit-ul meu este „România nu e altfel” (am coordonat recent și o carte cu un titlu similar, împreună cu Horațiu Rusu și Adela Popa). România este o țară ca toate celelalte. Încrederea sa în oameni este redusă fiindcă așa a fost mereu, aparent încremenită în tradiționalism, respingând diferențele, de la homosexuali la atei, cu o educație slabă (da, mereu a fost slabă, dat fiind că niciodată nu am fost o societate teribil de modernă).
Prietenii din diaspora mă zăpăcesc explicându-mi mereu cât de rău e acasă. Și îmi spun și ce nașpa sunt cei din țara unde trăiesc ei. Adică manifestă aceeași încredere redusă pe care au dobândit-o în copilărie. Dar ei sunt ceva mai încrezători decât cei care locuiesc în țară. Poate și de aici am putea începe, de la a avea încredere în noi, în alții, în lume.
În curând, vom reveni cu detalii privind volumul complet.
Alte postări din aceeași categorie: