Atlasul Valorilor Românilor reprezintă un volum adresat deopotrivă
publicului larg și celui academic. Cartea va apărea zilele acestea la
Editura Presa Universitară Clujeană, în coordonarea lui Bogdan Voicu,
Horațiu Rusu și Claudiu Tufiș. Ea constituie materializarea unui efort
colectiv, ce reunește autori din ICCV, ULBS, UB, UBB, UVT, SNSPA și
UAIC. Adică de la București, Sibiu, Cluj, Timișoara, Iași.
Textele exploatează date provenite din sondajele valorilor realizate în
ultimii 30 de ani în România și sunt scrise într-un limbaj accesibil,
documentând starea curentă a României și dinamica acesteia în perioada
postcomunistă.
Ca preambul la apariția volumului, oferim secvențe din capitolele sale.
Această postare reproduce fragmente din capitolul Mălinei Voicu despre religiozitate.
Figura 47. Ponderea celor care frecventează biserica lunar și săptămânal între 1990 și 2018
 Analizând evoluția în timp a datelor de sondaj, putem constanta
că practica religioasă nu confirmă așteptările teoretice. Deși nu atinge
niște nivele impresionante, frecventarea bisericii a crescut în mod
constant între 1990 și 2018. Astfel, în ultima decadă cam jumătate din
populația României a declarat că a fost cel puțin o dată pe lună la
biserică, în timp ce în jur de o treime declară că merge săptămânal.
Dacă ne amintim că țări precum Marea Britanie, Franța sau Olanda au
schimbat destinația clădirilor care adăposteau în trecut lăcașuri de
cult pentru că nu le mai vizita nimeni, faptul că în România cam
jumătate din populație merge la biserică cel puțin o dată pe lună arată
că religia este încă foarte prezentă în viața românilor și trendul este
ascendent.
O privire mai detaliată asupra datelor arată că frecventarea bisericii
diferă de la o generație la alta, generația socializată în perioada
pre-comunistă având nivelul de practică religioasă cel mai ridicat, în
timp ce generația născută după căderea regimului comunist are nivelul
cel mai scăzut de practică religioasă. Generația educată în perioada
comunistă are la începutul anilor 90 un nivel scăzut de practică
religioasă, însă recuperează pe parcurs și la ora actuală ajunge să
frecventeze biserica la fel de mult ca și generația pre-comunistă.
Această evoluție este rezultatul înaintării în vârstă, știut fiind
faptul că pe măsură ce înaintează în vârstă, oamenii încep să se
gândească tot mai des la supranatural.
[...]
Este România mai religioasă decât alte țări europene? Răspunsul este da
și, în ciuda dezvoltării economice care merge mână în mână cu scăderea
importanței sociale a religiei, România continuă să fie religioasă și
înregistrează un trend ascendent. Cu toate acestea, nu se poate spune că
secularizarea, adică scăderea influenței religiei asupra societății nu
se aplică în cazul nostru. Așa cum am văzut, tinerii postdecembriști
sunt mai puțin orientați spre practica religioasă decât generațiile
părinților și bunicilor, ceea ce este în perfect acord cu teza
secularizării. Diferența între România și alte state europene o face
migrația externă, tinerii alegând în foarte multe cazuri să își caute
norocul în afară. România este din ce în ce mai religioasă pentru că
este din ce în ce mai „bătrână”, este un joc al numerelor în care
pierdem tineri și câștigăm bătrâni și câștigându-i pe aceștia din urmă
religia capătă tot mai multă influență în societate.
======= Mai multe analize și interpretări sunt disponibile în capitolul menționat. În curând, vom reveni cu detalii privind volumul complet. ======= Alte postări din aceeași categorie:
|
Recent Announcements >