Recent Announcements


Atlasul valorilor românilor: Emigranții

posted Jan 10, 2021, 1:44 PM by Bogdan Voicu   [ updated Jan 10, 2021, 1:57 PM ]

Atlasul Valorilor Românilor reprezintă un volum adresat deopotrivă publicului larg și celui academic. Cartea va apărea zilele acestea la Editura Presa Universitară Clujeană, în coordonarea lui Bogdan Voicu, Horațiu Rusu și Claudiu Tufiș. Ea constituie materializarea unui efort colectiv, ce reunește autori din ICCV, ULBS, UB, UBB, UVT, SNSPA și UAIC. Adică de la București, Sibiu, Cluj, Timișoara, Iași.

Textele exploatează date provenite din sondajele valorilor realizate în ultimii 30 de ani în România și sunt scrise într-un limbaj accesibil, documentând starea curentă a României și dinamica acesteia în perioada postcomunistă.

Ca preambul la apariția volumului, oferim secvențe din capitolele sale.

Această postare reproduce fragmente din capitolul realizat de Bogdan Voicu, care analizează diferențele între românii din emigrație și cei rămași în țară.


Figura 72 Diferențe estimate între migranți si non-migranți
ajustate pentru gender, vârstă, educație și status marital

Rezultatele relevă discrepanțe majore între emigranți și rezidenții din România. Pe dimensiunile selectate, primii sunt mai moderni, mai încrezători în oameni, mai participativi. Ultimii sunt mai tradiționaliști. Nu am observat însă diferențe în ce privește considerarea imaginației ca trăsătură pe care copii este bine să o învețe, indicator folosit pentru orientări spre postmodernitate.
[...]
Devine atunci importantă întrebarea despre rezultatul contactului dintre cele două grupuri. Analizele asupra celor care păstrează legătura cu migranții și asupra celor reîntorși din migrație relevă chestiuni interesante la rândul ei. Așa cum am arătat în secțiunea anterioară, segmentarea populației devine și mai fină pe unele dimensiuni, și mai exact pe cea legată de credința religioasă. Aici se observă cum cei reveniți tind să fie mai puțin religioși decât cei rămași în țară. Contactul mediat cu alte culturi (prin legătura cu prietenii sau rudele plecate din țară) este slab asociată cu diferențe între cei rămași acasă, dar determină o propensiune mai mare de a fi membru în asociații.
[...]
Discutăm prin urmare despre o diasporă mai modernă, mai bogată în capital social în comparație cu cei rămași acasă, dar care reușește cel mult parțial să transmită din valorile sale către România. Aceasta face mai dificilă sarcina societății românești de a gestiona diferențele dintre emigranți și societatea românească. Autoritățile de la București, dar și mass-media și societatea civilă din România au nevoie să identifice punți de comunicare între această diasporă numeroasă și corpusul principal al contribuabililor, cu scopul de a asigura o dezvoltare sutenabilă social și de a evita apariția unor tensiuni sociale în interiorul populației rezidente. Cea din urmă poate să se fragmenteze în cei ce preiau valori de la migranți și le convertesc în atitudini și comportamente și cei ce se retrag spre valori mai tradiționaliste, tocmai pentru a evita schimbarea și a conserva ordinea. Această din urmă tendință a fost identificată de Pierro Ignazzi (1992) drept cauză a ascensiunii partidelor de extremă dreaptă în Europa.

Atlasul valorilor românilor: schimbarea generațională

posted Jan 6, 2021, 8:37 AM by Bogdan Voicu   [ updated Jan 10, 2021, 1:45 PM ]

Atlasul Valorilor Românilor reprezintă un volum adresat deopotrivă publicului larg și celui academic. Cartea va apărea zilele acestea la Editura Presa Universitară Clujeană, în coordonarea lui Bogdan Voicu, Horațiu Rusu și Claudiu Tufiș. Ea constituie materializarea unui efort colectiv, ce reunește autori din ICCV, ULBS, UB, UBB, UVT, SNSPA și UAIC. Adică de la București, Sibiu, Cluj, Timișoara, Iași.

Textele exploatează date provenite din sondajele valorilor realizate în ultimii 30 de ani în România și sunt scrise într-un limbaj accesibil, documentând starea curentă a României și dinamica acesteia în perioada postcomunistă.

Ca preambul la apariția volumului, oferim secvențe din capitolele sale.

Această postare reproduce fragmente din capitolul realizat de Bogdan Voicu, care analizează diferențele între cohorte, incluzând în analize și Generația Z (născuți după 2000).


Figura 70. Diferențe între cohorte: importanța domeniilor vieții


În colțul din dreapta sus este importanța familiei, domeniu pentru care nu sesizăm nicio diferență majoră de la o cohortă la alta. Doar cea mai tânără cohortă pare a avea tendința de a reduce importanța familiei, dar aceasta poate fi doar o poziționare temporară datorată vârstei, sau o simplă variație din cauza metodei de colectare a datelor.

Importanța prietenilor (panelul din mijloc sus) prezintă un trend ascendent destul de clar conturat, chiar dacă este lent. În primul rând să remarcăm poziționarea atipică a primei cohorte luate în calcul, determinată probabil de faptul că în acea cohortă, supraviețuirea este puternic selectivă, dat fiind mortalitățile diferențiate. Este probabil ca cei care au o supraviețuire mai îndelungată să fie tocmai cei pentru care prietenii sunt mai importanți.

Revenind la trendul observat, generația celor născuți după anul 2000 se înscrie în tendința generală de creștere a importanței prietenilor, în sensul dat de modernizarea culturală. Procesul de modernizare, la nivel demografic presupune creșterea speranței de viață (adică viață mai lungă), precum scăderea mortalității infantile și a numărului de copii. Ultimul proces implică în timp o scădere a numărului de veri și frați sau surori, adică o diminuare a rețelei date de familia extinsă. Dimpreună cu mobilitatea geografică, aceasta lasă loc prietenilor să devină din ce în ce mai importanți. Trebuie Însă remarcat că prietenii rămân mult mai puțin importanți decât familia.

Timpul liber (sus, dreapta) prezintă aceeași tendință ascendentă, potențată la noua generație. Este cel mai probabil vorba de procesul de postmodernizare observat în societățile dezvoltate și care este reprodus și în România. Procesul este mai vizibil în generațiile noi, crescute în timpuri de relativă prosperitate și cu un progres tehnic ce a permis o securitate mai ridicată în fața riscurilor naturale.

Politica (jos, stânga) nu variază ca importanță de la o generație la alta și se menține în toate cohortele ca fiind cel mai puțin relevant domeniu al vieții.

Importanța muncii (mijloc, jos) este pe un trend descendent, dar mai important este un alt lucru: intervalele foarte largi de încredere sunt semnul unei dispersii mari a opțiunilor în toate generațiile, indicator pentru un potențial accentuat de schimbare, dar și de controversă socială. Cei născuți după 2000 acordă azi mai puțină importanță muncii și sunt și cei care sunt cei mai omogeni în acest sens (intervalul lor de încredere este cel mai suplu).

Religiozitatea este cea care atrage trendul cel mai clar, cel mai abrupt. Graficul din colțul din dreapta jos relevă o schimbare socială majoră. Pentru cei din cohortele mai vechi, religia este al doilea cel mai important element după familie. Dar importanța religiei scade constant și ajunge între ultimele la cohorta născută după 2000. Procesul de modernizare este aproape surprinzător. Ținând cont de socializarea noilor generații într-o atmosferă de impunere a religiei ca disciplină școlară (în România, spre deosebire de alte țări, obținea pe care o pot face elevii este de a nu studia religia; opționalitatea presupune în cazul altor materii în România, precum și a religiei în alte țări, alegerea de a studia acel obiect, nu de a nu o face). Este posibil ca diminuarea puternică importanței religiei la cea mai tânără cohortă luată în calcul să derive și din modul de colectare a datelor în cazul eșantionului de liceeni. Chiar și așa, scăderea față de cohorta precedentă este probabil prea mare ca să nu așteptăm un nivel curent al importanței religiei apropiată de nivelul redus observat în cazul politicii.

Atlasul valorilor românilor: Opiniile liceenilor despre toleranță

posted Jan 6, 2021, 8:36 AM by Bogdan Voicu   [ updated Jan 10, 2021, 1:45 PM ]

Atlasul Valorilor Românilor reprezintă un volum adresat deopotrivă publicului larg și celui academic. Cartea va apărea zilele acestea la Editura Presa Universitară Clujeană, în coordonarea lui Bogdan Voicu, Horațiu Rusu și Claudiu Tufiș. Ea constituie materializarea unui efort colectiv, ce reunește autori din ICCV, ULBS, UB, UBB, UVT, SNSPA și UAIC. Adică de la București, Sibiu, Cluj, Timișoara, Iași.

Textele exploatează date provenite din sondajele valorilor realizate în ultimii 30 de ani în România și sunt scrise într-un limbaj accesibil, documentând starea curentă a României și dinamica acesteia în perioada postcomunistă.

Ca preambul la apariția volumului, oferim secvențe din capitolele sale.

Această postare reproduce fragmente din capitolul realizat de Melinda Dincă și Daniel Lucheș, despre toleranță, comparând rezultatele ilustrate la nivel național de EVS și WVS cu cele dintr-un eșantion de tineri liceeni (Generația Z).



Tabelul 16. Acceptarea alterității: Millenials comparativ cu restul populației (%)

Analizând la prima vedere felul în care s-au exprimat tinerii liceeni din Timișoara, am putea concluziona că se disting patru categorii pe persoane față de care manifestă un nivel intoleranță mai ridicat și pe care nu ar dori să îi aibă în proximitate ca vecini: alcoolicii înrăiți, persoanele dependente de droguri, homosexualii și romii.

De asemenea, putem observa similitudinea opiniilor exprimate de tinerii liceeni din Timișoara și opiniile exprimate de respondenții de la nivel național, participanți la ediția 2018 a studiului European Values Study, în ceea ce privește categoriile de persoane care au fost menționate ca fiind „nedorite ca vecini”. Deși opiniile tinerilor păstrează trendul exprimat de respondenții participanți la studiul național, putem constata că pentru toate cele patru categorii de persoane față de care se manifestă un nivel mai ridicat de intoleranță, „intensitatea intoleranței” (exprimată prin ponderea răspunsurilor de tip „NU i-aș dori ca vecini”) este mai ridicată în rândul tinerilor, comparativ cu participanții la studiul național.

Atlasul Valorilor Românilor: Știința și tehnologia în societatea informațională

posted Jan 6, 2021, 8:31 AM by Bogdan Voicu   [ updated Jan 10, 2021, 1:51 PM ]

Atlasul Valorilor Românilor reprezintă un volum adresat deopotrivă publicului larg și celui academic. Cartea va apărea zilele acestea la Editura Presa Universitară Clujeană, în coordonarea lui Bogdan Voicu, Horațiu Rusu și Claudiu Tufiș. Ea constituie materializarea unui efort colectiv, ce reunește autori din ICCV, ULBS, UB, UBB, UVT, SNSPA și UAIC. Adică de la București, Sibiu, Cluj, Timișoara, Iași.

Textele exploatează date provenite din sondajele valorilor realizate în ultimii 30 de ani în România și sunt scrise într-un limbaj accesibil, documentând starea curentă a României și dinamica acesteia în perioada postcomunistă.

Ca preambul la apariția volumului, oferim secvențe din capitolele sale.

Această postare reproduce fragmente din capitolul realizat de Bogdan Nadolu, despre atitudini față de știință și tehnologie, comparând rezultatele ilustrate la nivel național de EVS și WVS cu cele dintr-un eșantion de tineri liceeni (Generația Z).



Figura 66. Distribuția răspunsurilor pentru cele 4 afirmații privind știința și tehnologia pentru eșantionul de liceeni



[...] există anumite diferențe între importanța acordată științei de către liceeni din eșantionul investigat, comparativ cu situația existentă la nivel național, diferențele fiind semnificative statistic pentru trei din cele patru dimensiuni analizate (ambele grupe de subiecți declarând o încredere ridicată în beneficiile științei pentru generația viitoare). Faptul că la celelalte trei dimensiuni scorurile diferă semnificativ statistic reflectă (pe lângă limitele inevitabile metodologiei de selecție a liceenilor) o tendință destul de bine conturată de dezinteres față de substratul tehnologiei utilizată cu atâta ardoare în prezent. Cu alte cuvinte, deși există un grad foarte ridicat de utilizare a noilor tehnologii informatice și derivatele acestora modul de constituire în prezent a tuturor acestor tehnologii, foarte accesibile unui public profan și nespecializat creează această premisă a dezinteresului pentru ce se află în spatele procesului. Un smart-phone nou este interesant în primul rând prin campania de marketing construită în jurul său (evenimente de lansare, resursele de prestigiu asociate și mai ales ideea de noutate), de multe ori ignorându-se cu totul parametrii săi tehnici (frecvența procesorului, parametrii sistemului de operare, funcții de conectare etc.). Dacă tehnologia devine tot mai accesibilă și neinițiaților, știința rămâne totuși într-o zonă de interes mai selectiv, înțelegerea sa presupunând un minim de cunoaștere și de preocupări în domeniu.

Atlasul Valorilor Românilor: Ce înseamnă să fii român?

posted Jan 5, 2021, 4:02 AM by Bogdan Voicu   [ updated Jan 10, 2021, 1:47 PM ]

Atlasul Valorilor Românilor reprezintă un volum adresat deopotrivă publicului larg și celui academic. Cartea va apărea zilele acestea la Editura Presa Universitară Clujeană, în coordonarea lui Bogdan Voicu, Horațiu Rusu și Claudiu Tufiș. Ea constituie materializarea unui efort colectiv, ce reunește autori din ICCV, ULBS, UB, UBB, UVT, SNSPA și UAIC. Adică de la București, Sibiu, Cluj, Timișoara, Iași.

Textele exploatează date provenite din sondajele valorilor realizate în ultimii 30 de ani în România și sunt scrise într-un limbaj accesibil, documentând starea curentă a României și dinamica acesteia în perioada postcomunistă.

Ca preambul la apariția volumului, oferim secvențe din capitolele sale.

Această postare reproduce fragmente din capitolul realizat de Delia Nadolu, despre ce înseamnă a fi român, comparând rezultatele ilustrate la nivel național de EVS și WVS cu cele dintr-un eșantion de tineri liceeni.


Figura 65. Medii ale reprezentărilor despre mărcile identitare
(1=deloc important – 4 = foarte important)
Răspunsuri la întrebarea:
Unii oameni spun că următoarele lucruri sunt importante pentru a fi cu adevărat român.
Alții spun ca ele nu sunt importante. TU ce crezi?


Identitatea etnică este în prezent o sintagmă tot mai diluată și mai rar întâlnită în discursul cotidian, eclipsată atât de valul unei globalizări supra-statale cât mai ales de profilul societății de tip rețea, unde delimitarea specificul comunității teritoriale este cvasi-inexistent. În acest context, a vorbi despre configurația identității naționale poate părea desuet și total perimat. Cu toate acestea, grupul etnic rămâne în continuare un reper activ al integrării sociale iar raportarea identitară la acesta este fără îndoială o dimensiune cât se poate de consistentă a existenței sociale. În paginile următoare vom încerca tocmai analiza comparativă a modificărilor survenite în conturarea identității naționale între situația existentă la nivelul României în 2018 și, doar ca exercițiu, la nivelul unui eșantion de elevi de 17-18 ani din liceele de unde provin majoritatea studenților Universității de Vest din Timișoara.

[...]

Conform acestor distribuții, valorile cele mai mari au fost înregistrate de ambele eșantioane pentru dimensiunea să știi să vorbești limba română. Dintre cele 5 dimensiuni analizate aceasta este evident prima caracteristică definitorie a unei identități etnice. La polul opus, dimensiunea considerată ca fiind cel mai puțin relevantă este pentru liceeni să ai strămoși români în timp ce pentru eșantionul național este să fii născut în România. Ambele aspecte sunt aferente unui profil tradițional de definire a apartenenței etnice și evident, sunt tot mai puțin legitime într-o societate globalizată și cu o dinamică transnațională tot mai consistentă. Analiza comparativă a scorurilor ponderate pentru fiecare dimensiune este ilustrată în Figura 65.

Valorile observate în eșantionul de liceeni investigat sunt mai mici decât valorile naționale pentru toate dimensiunile analizate, diferențele între cele două eșantioane fiind semnificative statistic. Acest lucru poate fi explicat fie prin scăderea importanței acordate de către tineri subiectului în sine, fie prin existența unor alte dimensiuni, mai relevante pentru definirea identității naționale de către aceștia.


Atlasul Valorilor Românilor: Atitudini față de știință și tehnologie

posted Jan 4, 2021, 9:29 AM by Bogdan Voicu   [ updated Jan 10, 2021, 1:48 PM ]

Atlasul Valorilor Românilor reprezintă un volum adresat deopotrivă publicului larg și celui academic. Cartea va apărea zilele acestea la Editura Presa Universitară Clujeană, în coordonarea lui Bogdan Voicu, Horațiu Rusu și Claudiu Tufiș. Ea constituie materializarea unui efort colectiv, ce reunește autori din ICCV, ULBS, UB, UBB, UVT, SNSPA și UAIC. Adică de la București, Sibiu, Cluj, Timișoara, Iași.

Textele exploatează date provenite din sondajele valorilor realizate în ultimii 30 de ani în România și sunt scrise într-un limbaj accesibil, documentând starea curentă a României și dinamica acesteia în perioada postcomunistă.

Ca preambul la apariția volumului, oferim secvențe din capitolele sale.

Această postare reproduce fragmente din capitolul rezultat din colaborarea dintre Alexandra Deliu și Elena Tudor, despre atitudini față de știință și tehnologie.

Figura 54. Știință vs. Religie: reprezentări polare

Știința și religia, după cum menționam în prima parte a capitolului, au fost adesea văzute drept concurente. Această viziune este servită și de itemul care invită respondenții să-și manifeste poziția față de afirmația conform căreia ne bazăm prea mult pe știință și nu suficient pe religie (Figura 54). Aici, imaginea este mai complexă decât în cazul itemilor precedenți. Comparând ponderea celor aflați în dezacord total cu această afirmație (cei a căror atitudine ar putea fi caracterizată drept pro-știință), vedem că aceasta crește de la 8% în 2005 la 17% în 2018, fiind singura categorie a cărei pondere este în creștere constantă. Concomitent, ponderea celor aflați în dezacord este oarecum constantă în 2005 (24%) și 2018 (23%), după ce a atins cota de 28% în 2012. A te plasa în dezacord cu itemul înseamnă să fii, de fapt pro-știință, în dezbaterea știință vs. religie. În 2005, cei ce erau pro-știință reprezentau 32%. În 2012, cifra crește la 43%, iar în 2018 suntem în aceeași plajă de valori (40%). Cei pro-religie variază, între 2005 și 2018, de la 56% la 50% și apoi la 53%, cu alte cuvinte indicând stabilitatea. Ajungem la aceeași concluzie simplă de mai sus: cei ce sunt circumspecți față de știință se mențin constanți ca pondere, cei care sunt pro-știință cunosc o ușoară creștere, bazată în principal pe scăderea procentului indecișilor.


Atlasul Valorilor Românilor: Cât de religioasă este România?

posted Jan 3, 2021, 1:49 AM by Bogdan Voicu   [ updated Jan 10, 2021, 1:49 PM ]

Atlasul Valorilor Românilor reprezintă un volum adresat deopotrivă publicului larg și celui academic. Cartea va apărea zilele acestea la Editura Presa Universitară Clujeană, în coordonarea lui Bogdan Voicu, Horațiu Rusu și Claudiu Tufiș. Ea constituie materializarea unui efort colectiv, ce reunește autori din ICCV, ULBS, UB, UBB, UVT, SNSPA și UAIC. Adică de la București, Sibiu, Cluj, Timișoara, Iași.

Textele exploatează date provenite din sondajele valorilor realizate în ultimii 30 de ani în România și sunt scrise într-un limbaj accesibil, documentând starea curentă a României și dinamica acesteia în perioada postcomunistă.

Ca preambul la apariția volumului, oferim secvențe din capitolele sale.

Această postare reproduce fragmente din capitolul Mălinei Voicu despre religiozitate.



Figura 47. Ponderea celor care frecventează biserica lunar și săptămânal între 1990 și 2018
Sursa datelor: EVS, WVS 1993, 1999, 2005, 2008, 2012, 2018; USID 1990, CEEB2, CEEB3: 1991, 1992, COMALP 1996, Valori fundamentale ale democrației 1997, BOP 2002, 2003, 2004, 2006, Studii electorale românești 2009, EuroBarometer 73.1 2010


Analizând evoluția în timp a datelor de sondaj, putem constanta că practica religioasă nu confirmă așteptările teoretice. Deși nu atinge niște nivele impresionante, frecventarea bisericii a crescut în mod constant între 1990 și 2018. Astfel, în ultima decadă cam jumătate din populația României a declarat că a fost cel puțin o dată pe lună la biserică, în timp ce în jur de o treime declară că merge săptămânal. Dacă ne amintim că țări precum Marea Britanie, Franța sau Olanda au schimbat destinația clădirilor care adăposteau în trecut lăcașuri de cult pentru că nu le mai vizita nimeni, faptul că în România cam jumătate din populație merge la biserică cel puțin o dată pe lună arată că religia este încă foarte prezentă în viața românilor și trendul este ascendent.

O privire mai detaliată asupra datelor arată că frecventarea bisericii diferă de la o generație la alta, generația socializată în perioada pre-comunistă având nivelul de practică religioasă cel mai ridicat, în timp ce generația născută după căderea regimului comunist are nivelul cel mai scăzut de practică religioasă. Generația educată în perioada comunistă are la începutul anilor 90 un nivel scăzut de practică religioasă, însă recuperează pe parcurs și la ora actuală ajunge să frecventeze biserica la fel de mult ca și generația pre-comunistă. Această evoluție este rezultatul înaintării în vârstă, știut fiind faptul că pe măsură ce înaintează în vârstă, oamenii încep să se gândească tot mai des la supranatural.

[...]

Este România mai religioasă decât alte țări europene? Răspunsul este da și, în ciuda dezvoltării economice care merge mână în mână cu scăderea importanței sociale a religiei, România continuă să fie religioasă și înregistrează un trend ascendent. Cu toate acestea, nu se poate spune că secularizarea, adică scăderea influenței religiei asupra societății nu se aplică în cazul nostru. Așa cum am văzut, tinerii postdecembriști sunt mai puțin orientați spre practica religioasă decât generațiile părinților și bunicilor, ceea ce este în perfect acord cu teza secularizării. Diferența între România și alte state europene o face migrația externă, tinerii alegând în foarte multe cazuri să își caute norocul în afară. România este din ce în ce mai religioasă pentru că este din ce în ce mai „bătrână”, este un joc al numerelor în care pierdem tineri și câștigăm bătrâni și câștigându-i pe aceștia din urmă religia capătă tot mai multă influență în societate.



Atlasul Valorilor Românilor: Atitudini privind corupția

posted Jan 2, 2021, 4:24 AM by Bogdan Voicu   [ updated Jan 10, 2021, 1:53 PM ]

Atlasul Valorilor Românilor reprezintă un volum adresat deopotrivă publicului larg și celui academic. Cartea va apărea zilele acestea la Editura Presa Universitară Clujeană, în coordonarea lui Bogdan Voicu, Horațiu Rusu și Claudiu Tufiș. Ea constituie materializarea unui efort colectiv, ce reunește autori din ICCV, ULBS, UB, UBB, UVT, SNSPA și UAIC. Adică de la București, Sibiu, Cluj, Timișoara, Iași.

Textele exploatează date provenite din sondajele valorilor realizate în ultimii 30 de ani în România și sunt scrise într-un limbaj accesibil, documentând starea curentă a României și dinamica acesteia în perioada postcomunistă.

Ca preambul la apariția volumului, oferim secvențe din capitolele sale.

Această postare reproduce fragmente din capitolul lui Aurelian Muntean despre reconceptualizarea atitudinilor privind corupția.


Tabelul 5. Legătura dintre evaluarea situațiilor în care respondentul sau o persoană cunoscută a fost nevoită să dea mită și regiunea de dezvoltare în care locuiește acesta


În Tabelul 5 putem observa că există asocieri semnificative între experiența faptelor de mică corupție și regiunea de dezvoltare. Astfel, în județele din regiunile de dezvoltare Sud și Sud-Vest indivizii tind să raporteze experimentarea unor evenimente de mică corupție într-o măsură mai mare decât locuitorii din regiunile de dezvoltare Centru, București-Ilfov sau Sud-Est.

[...]

Datele colectate în studiul World Values Survey au ajutat la testarea unor conjecturi prin care am încercat să explic atitudinile față de corupție. Astfel, am constat ca încrederea scăzută în biserică tinde să reducă evaluarea critică a nivelului corupției, în vreme ce activarea comportamentelor civice în organizații formale precum sindicatele poate conduce la o abordare critică a performanței decidenților în ce privește combaterea corupției. Experiențele migratorii personale sau ale cunoscuților nu par să schimbe modul în care indivizii evaluează gradul de corupție, deși în ultimii ani protestele anti-corupție și susținerea electorală a partidelor cu programe anti-corupție au fost corelate în discursul public cu influența experiențelor pe care tot mai mulți dintre cetățeni le au cu regimuri democratice occidentale, percepute ca fiind mai puțin corupte și mai puțin tolerante față de politicienii corupți.

=======
Mai multe analize și interpretări sunt disponibile în capitolul menționat.
În curând, vom reveni cu detalii privind volumul complet.
=======

Atlasul Valorilor Românilor: Raportarea la politică și sistemele de guvernare

posted Jan 1, 2021, 5:19 AM by Bogdan Voicu   [ updated Jan 10, 2021, 1:52 PM ]

Atlasul Valorilor Românilor reprezintă un volum adresat deopotrivă publicului larg și celui academic. Cartea va apărea zilele acestea la Editura Presa Universitară Clujeană, în coordonarea lui Bogdan Voicu, Horațiu Rusu și Claudiu Tufiș. Ea constituie materializarea uni efort colectiv, ce reunește autori din ICCV, ULBS, UB, UBB, UVT, SNSPA și UAIC. Adică de la București, Sibiu, Cluj, Timișoara, Iași.

Textele exploatează date provenite din sondajele valorilor realizate în ultimii 30 de ani în România și sunt scrise într-un limbaj accesibil, documentând starea curentă a României și dinamica acesteia în perioada postcomunistă.

Ca preambul la apariția volumului, oferim secvențe din capitolele sale.

Această postare reproduce un grafic si discuția de final din capitolul lui Mircea Comșa despre modul în care românii se raportează la politică și sisteme de guvernare.



Figura 18. Interesul declarat pentru politică (scală 1-4)

Pentru majoritatea respondenților (aproximativ 80%) politica nu este importantă în viață (Figura 17). Importanța subiectivă a politicii variază în general puțin de la o categorie de respondenți la alta. Există totuși câteva tipuri de cetățeni pentru care politica este relativ mai importantă (cel puțin la nivel declarativ). Astfel, importanța subiectivă a politicii crește până la intervalul de vârstă 50-70 ani, apoi scade ușor, crește în funcție de educația formală, este mai mare în cazul bărbaților și a locuitorilor din Moldova. În ceea ce privește variația în timp, nu se constată schimbări majore, exceptând anul 1993 (caracterizat printr-o importanță subiectivă mai redusă a politicii).

Interesul declarat pentru politică (Figura 18) este de asemenea foarte redus (80% dintre cetățeni sunt deloc interesați sau nu prea interesați). Exceptând anii 1993 (interes mai mic) și 1998 (interes mai mare ) gradul de interes este relativ stabil în timp. Interesul pentru politică variază similar cu importanța acordată politicii: crește până la vârsta de 60-70, apoi revine la punctul de plecare, crește în funcție de educația formală, este mai mare în cazul bărbaților și a locuitorilor din Moldova.


În curând, vom reveni cu detalii privind volumul complet.


Atlasul Valorilor Românilor: încrederea în instituțiile sistemului politic

posted Dec 31, 2020, 3:25 AM by Bogdan Voicu   [ updated Jan 10, 2021, 1:54 PM ]

Atlasul Valorilor Românilor reprezintă un volum adresat deopotrivă publicului larg și celui academic. Cartea va apărea zilele acestea la Editura Presa Universitară Clujeană, în coordonarea lui Bogdan Voicu, Horațiu Rusu și Claudiu Tufiș. Ea constituie materializarea unui efort colectiv, ce reunește autori din ICCV, ULBS, UB, UBB, UVT, SNSPA și UAIC. Adică de la București, Sibiu, Cluj, Timișoara, Iași.

Textele exploatează date provenite din sondajele valorilor realizate în ultimii 30 de ani în România și sunt scrise într-un limbaj accesibil, documentând starea curentă a României și dinamica acesteia în perioada postcomunistă.

Ca preambul la apariția volumului, oferim secvențe din capitolele sale.

Această postare reproduce un grafic si două paragrafe din capitolul lui Claudiu Tufiș despre încrederea în instituțiile sistemului politic.



Figura 14 Încredere în instituțiile sistemului politic din România, 1990-2018
Notă: Datele din grafic reprezintă, pentru fiecare an, media mai multor sondaje de opinie în care respondenții au fost întrebați cu privire la nivelul de încredere în instituțiile sistemului politic. Pentru elaborarea graficului am folosit o serie de sondaje comparative internaționale: World Values Survey (WVS), European Values Study (EVS), Comparative Study of Electoral Systems (CSES), Eurobarometer (EB), Central and Eastern European Barometer (CEEB), Candidate Countries European Barometer (CCEB). Acestora li se adaugă Barometrul de Opinie Publică (BOP), o serie de sondaje realizate de United States Information Agency (USIA), o serie de sodaje academice (Studii Electorale Românești, COMALP, MECELEC), precum și sondaje realizate de diverse companii de sondare a opiniei publice: CURS, IMAS, IRES, INSCOP.


Eliminând efectul economiei și pe cel al ciclului electoral, putem ajunge la nivelul standard al încrederii în instituții. Astfel, în cazul partidelor politice se poate observa că încă de la sfârșitul anilor 1990 încrederea în această instituție variază între 10% și 20%. E posibil ca în unii ani să coboare sub 10% iar în alții să urce peste 20%, dar acestea sunt variații determinate de cei doi factori menționați. Nivelul standard al încrederii în partidele politice este de aproximativ 15%. În cazul Parlamentului există variații mai mari ale încrederii, între 10% și 30%, în timp ce nivelul standard al încrederii în Parlament este de aproximativ 20%. Pentru guvern variația este și mai mare, între 10% și 40%, dar nivelul standard pare să fie de aproximativ 30%. Președinția, instituție puternic individualizată în România, are cele mai mari variații de-a lungul timpului și în acest caz este mai dificil de stabilit nivelul standard al încrederii, deși acesta nu are cum să fie mai mic decât cel al încrederii în guvern.

Am menționat aceste evoluții pentru a arăta că datele din Figura 1, care arată un nivel foarte scăzut al încrederii în instituțiile sistemului politic, nu sunt surprinzătoare dacă ținem seamă că în 2018 eram în partea a doua a unui ciclu electoral în care chiar dacă instituțiile au performat relativ bine din punct de vedere economic, au pierdut o proporție semnificativă din sprijinul alegătorilor pe teme legate de justiție. Putem prezice, însă, că prezidențialele din 2019 și apoi localele și generalele din 2020 vor crește din nou nivelul încrederii în instituțiile sistemului politic, redeschizând fereastra de oportunitate pentru implementarea unor reforme care să permită creșterea nivelului standard al încrederii în aceste instituții. Aș îndrăzni să spun chiar că schimbările din sfera politică din ultimii cinci-șase ani au creat premisele pentru astfel de schimbări. Aduc trei exemple de potențiali factori benefici în acest sens.
[...]



1-10 of 79